Ea

Ea are un zâmbet mirobolant. Zâmbește mereu și din orice. Ea râde la bancuri seci și iubește să fie sărutată fără motiv. Se topește atunci când o strâng tare în brațe. Doarme în tricourile mele și arată într-atât de amuzant, de parcă ar fi un copilaș. Ea întotdeauna adoarme în cel mai nepotrivit moment, dacă o țin în brațe mai mult de un sfert de oră. Are nevoie de două ore ca să se îmbrace și să iasă în oraș cu mine, iar când a terminat îmi spune “Vezi? Azi am fost rapidă!”. Ea știe că în brațele mele este întotdeauna în siguranță.

Îi place să fie luată în brațe și s-o mut dintr-o cameră în alta, chiar dacă de fiecare dată strigă să o las jos că este grea. Amândoi nu depășim 100kg, dar ea tot mă întreabă “Sunt grasă?:( “. Ea se înroșește în obrăjori și devine timidă de fiecare dată când îi spun că e frumoasă. Ea întotdeauna mă întreabă în ce culoare să-și vopseasă unghiile. I se înlăcrimează ochii după fiecare dată când o sărut pe trecerea de pietoni sau de fiecare dată când brusc încep să dansez cu ea în mijlocul mall-ului.

De fiecare dată când își încălzește mâinile (ger mai e afară!) arată ca o pisicuță ce-și linge lăbuțele ca să-și spele mustățile.  Când strigă la mine, o deranjează faptul că eu tac și o ascult, și nu poate înțelege cum pot fi atât de calm. Ea întotdeauna vrea ca eu să mă reîntorc la 5 minute după ceartă, dar nu va recunoaște asta niciodată. Are o plăcere nebună să mă chinuie, să mă muște, să mă gâdile. Se miră cum de pot să mă gâdil atât de repede și intens, și rămâne uimită atunci când se chinuie din răsputeri să mă gâdile și nu reușește. Ea iubește când îi îmbrac ciorăpeii pe piciorușele ei gingașe.

Ea întotdeauna îmi așteaptă sms-ul de noapte bună. Îi place să-și bage năsucul de pisicuță în telefonul meu și să întrebe “Cine e …?”. Chiar dacă nu vrea să recunoască, adoră momentele când fac curat în apartament, spăl vasele și pregătesc cina. Îi place uneori să fugă prin casă într-un tricou și chiloței, cu muzica la maxim, și să cânte la pieptene. Adoră zilele când îi aduc flori fără motiv.

Știu că întotdeauna ai iubit zilele când te trezeam cu mirosul cafelei adusă la capătul patului. Știu că iubeai zilele când eram ambii în duș. Știu că-ți plăcea să torni juma’ de litru de lichid de-ăla pe care nu ai vrut să mi-l arăți niciodată, de făcea o tonă de clăbuci, atunci când făceam baie amândoi, eu mai mult obligat de frică să nu mori înnecată că-ți plăcea să adormi în cadă.
Iubeai zilele când îți spuneam că mă dor picioarele, și tu tot mai vroiai să ne plimbăm pe faleză. Știu cât de mult îți plăceau zilele când te lăsam să sari în pat, ca un copilaș.

Ea era o fată foarte veselă și inocentă. Mereu zâmbitoare, mereu bine dispusă, un copil fără grijile cotidiene. Ea era o fată care chiar merita să trăiască! O fată magnifică, demnă de orice laudă! Ea nu mai este acum printre noi.