Atenție: Articol foarte lung! Dar foarte important! E exact “mărturia” unui om care s-a drogat pentru prima dată! Dacă ai de gând să tragi așa ceva, citește ca să știi la ce să te aștepți. Dacă nu vrei, citește să-ți mărești ambiția de-a nu încerca niciodată.

În seara asta nu știu cum m-am lăsat convins să fumez cu amicii un “Crack” (sau Crank) de la Spice Shop. Acum ceva timp puteam jura că nu o să trag așa ceva niciodată, dar na, cât de puternic crezi că ești, tot vei fi convins de cineva odată, deci aveți grijă în ce anturaj vă “învârtiți”.

Așa, să începem.
Dacă tragi pentru prima dată (presupunem că ești fumător și știi deja să tragi în piept) o să-ți zică alții cum se trage corect din așa ceva. Tragi cât mai mult fum cu putință după care tragi aer și ții în piept câteva secunde. Nu dai fumul afară și tragi iarăși. Eu unul am dat fumul afară după ce-am tras de 2 ori, și a 3-a oară am tras mult și-am inspirat adânc. Aici pur și simplu simți cum te pătrunde și e o senzație mișto care te face nerăbdător să mai tragi unul.
Cu cât îl ții mai mult în piept (după ce-ai tras adânc) cu atât îți vei da seama / vei simți cum “intră în tine”.

După primele fumuri nu prea te ia, că nu e tare țigara. Când ajunge pe la jumătate cam începe să te ia puțin amețeala, și apare senzația de “mai vreau un fum”, însoțită de râs (începi să râzi în prostie, degeaba) care îți dă o senzație de “bine”. La asta se mai adaugă și panicarea: “aoleu, se duce țigarea. dă-mi să trag cât mai repede și mult din ea, că se termină și nu simt nimic”
Eh, aici e momentul cel mai nașpa. Dacă te oprești aici o să fie distractiv. Pentru că încă poți sta în picioare, și te simți bine. Râzi, alergi, etc etc.
Dacă continui să tragi în continuare, mult, adânc și ținând cât de mult poți în piept e grav. De-abia de-acum încolo te ia serios. Apropo, “secretul” e să ții atât de mult în piept încât atunci când expiri să scoți foarte puțin fum, sau chiar deloc. Dacă se întâmpla așa, e bine. Dacă nu, înseamnă că nu vei simți “reala sa putere”.
Ultimul “fum” a fost un “shot”. Adică ceva foarte foarte nașpa care te omoară. Pur și simplu te omoară! Asta m-a “nenorocit” pe mine și “m-a pus în cap” rău de tot.

Bun, de aici încep cele mai nasoale (sau mișto, depinde cum privești situația) momente!
Prima dată e mișto. Începe să te ia amețeala și simți cum intri într-o altă lume. Una doar a ta.
Și de aici încolo povestesc din ce-mi mai amintesc, cum mi s-a întâmplat mie și prin ce senzații/emoții am trecut eu.

Vedeam bine numai pe centru, restul era blurry (blur). Am început să fac puțini pași și mă simțeam bine. Mergeam cam strâmb dar mă puteam ține pe picioare. Merg ce merg și când mă întorc și-i văd pe cei cu care eram mă sperii: “wow, cât de mulți sunteți. parcă erați mult mai puțini la început“. Mi se păreau foarte multe persoane acolo, eu privindu-i de la distanță.
Mă apropii de ei și pe drum începe să se simtă efectul din ce în ce mai rău.
Făceam pași rari și mă simțeam ca într-un vis. Ca și cum puteam face orice. Vine o senzație de “pot zbura“. Încerc să mă ridic de la sol sărind un pic. N-am reușit dar aici intervine cea mai nașpa senzație din toată treaba asta.
Mă uitam în jos și solul părea că se duce în jos. Începeam să cad. Începeam din ce în ce mai mult să mă simt ca în Cosmos. Ca și cum n-aș mai călca pe nimic, și “zburam” prin “cosmos/aer”.
Ajung aproape de ei și mă opresc. Toată carnea (mușchii) “jucau” pe mine. Nu pot explica ce mi se întâmpla. E ca și cum ai fi într-un tractor, dar senzația aia amplificată de 100 de ori. Era destul de ciudat.

De aici se rupe firul. Pur și simplu nu-mi mai puteam echilibra corpul. Simțeam cum picioarele se duc în sus, iar corpul, mâinile și capul mă trăgeau în jos. Aici am luat o poziție de care au râs ăștia toată seara.
Încercam să mă echilibrez. Aveam un picior în față unul în spate să nu mă duc (cad) nici pe față nici pe spate, corpul puțin îndreptat în față iar mâinile ca un preot/om care se ruga.
Eu simțeam că mă țin de o bară. Și chiar mă ajuta asta incredibil de mult în echilibru. Deja închisesem ochii pentru că dacă-i deschideam mă lua amețeala și mai rău, și iar începeam să vad chestii.
Îi auzeam pe ăștia care strigau la mine să mă mut din poziția asta că cică se strângea lumea și se holbau la mine. Au încercat să mă mute și cică eram foarte încordat.
Ziceam că mă ajuta chestia asta cu “bara invizibilă” pentru că atunci când trăgeau de mine și de mâinile mele mă dezechilibram și simțeam iar cum “zbor” prin spațiu. O senzație foarte neplăcută.

Mi-au zis unii că e mai bine să mă pun jos și m-am pus, cu greu. Eh, aici începe alt capitol mult mai interesant și funny (funny pentru voi. eu încă sunt puțin speriat de la chestiile care-mi treceau prin minte atunci)
Mereu aveam ochii închiși. Nu-i puteam deschide din mai multe motive. Eh, și când închizi ochii ce se întâmplă? Visezi. Mintea îți arată chestiile la care te gândești. Începusem să mă panichez rău de tot.
Mă gândeam cu frică la dependență. Tot spuneam: “bă serios acum, cum ies din asta? nu-mi mai place. vreau să ies” și începusem să mă gândesc cu frică la dependență.
“dacă o să ajung dependent?” Îmi imaginam cum nu o să mai ies niciodată din asta. Cum asta o să fie principala mea lume din care nu pot ieși. Mă gândeam că atunci când se duce efectul nu o să reușesc să ies din mintea asta. Și o să trăiesc nefericit, ca un zombie, ca un drogat. Ca un om fără nici un chef de viață (știți voi cum arată un drogat). Și instinctul meu va fi mereu să dau bani pe așa ceva. Să reintru în “lumea mea”

Și începusem să-mi văd viața din punctul ăsta de vedere. Și mă vedeam cum mă duceam la școală fără nici un chef. Cum mergeam ca un mort, fără să mă pot gândi la ceva. Și în fiecare weekend îmi luam iarăși o țigară și reintram în “lumea mea”.
Deja mă vedeam condamnat și închis în această lume, neștiind cum să ies din ea. Aici m-am panicat cel mai mult.

Îi tot auzeam pe ăia că vorbesc, și de la vorbele lor îmi imaginam chestii, și mă speriam și mai rău.

Nenorocire mare cu apa și timpul. Am mai auzit că timpul trece diferit când ești în starea asta. TRUE!
S-au dus să ia apă (ah, da, ai chef/nevoie URGENTĂ de apă și începi să faci urât dacă nu ai).
Eh, a durat vreo 10-15 min până s-au întors cu apa. Pentru mine au trecut vreo 2 ore. E nașpa rău senzația asta. Îți dai seama că TOTUL se petrece cu încetinitorul. Știi că în viața reală trec 5 minute iar tu le simți ca (pentru tine trec) 2 ore. Devine plictisitor, mai ales în cazul în care ești în starea în care nu te poți ridica de jos, nu-ți poți deschide ochii și mintea îți joacă feste mari și care te fac să te panichezi din ce în ce mai mult.

La un moment dat îi aud pe ăștia că vorbeau de unu’ pe care l-a luat o altă senzație care părea nașpa rău.
Aud pași încontinuu și pe ăla că zicea “bă, nu mă pot opri. picioarele se mișcă fără ca eu să le pot controla” Și-l auzeam cum alerga, se oprea, schimba cursul și iar alerga.
Și începusem să-mi imaginez că ăsta e următorul efect al drogului, și că urmează să mi se întâmple și mie. Și deja mă imaginam cum mă ridic de jos și corpul începe să facă “chestii” (gen alergare, dans, sarituri, etc)” involuntar, fără ca eu să-l pot controla. Și mă imaginam în fața scărilor neputând să-mi controlez picioarele, să se oprească. Și aici cădeam pe scări spărgându-mi capul. Deja mă vedeam cum mă scol de jos cu capul spart și-mi curgea sânge. Știam că asta urmează să se întâmple și că nu aveam ce face să o opresc.
Mă panicasem și mai rău.

Aici mi-am zis “orice-ar fi, dacă reușesc să stau aici jos fără să-mi deschid ochii, va trece efectul și nu voi face nimic grav”

De multe ori eram gata gata să deschid ochii și să mă ridic, dar mereu m-am împotrivit și-am stat jos.
Fază dură. Aici ajung în sfârșit și cei cu apa. Îi dă să bea unuia de lângă mine și mie nu-mi dădea nimeni apă. Încercam să cer apă, dar deja nu mai reușeam să scot nici un cuvânt pe gură. Nu mai reușeam să vorbesc.
Aici iar mă panicasem. Deja vedeam cum nimeni nu-mi dă apă și o să mor deshidratat (btw, ai nevoie mare de apă. nu știu de ce dar îți simți limba/gura incredibil de uscată. nici salivă să înghiți nu mai ai. ești deshidratat din orice punct de vedere)
Aici iar ma panicasem și mai rău că-mi amintisem de mâini și picioare, că nu le mai simt. Mâinile le puteam mișca, dar erau incredibil de reci. Picioarele de-abia le mai simțeam.

Simțeam cum sângele nu mai circula. Îmi simțeam inima bătând foarte rar și iar mă panicasem cu altă chestie, pe lângă celelalte.
Respiram foarte rar, și greu. De-abia mai aveam putere să respir. Eh, aici m-am speriat și îmi tot ziceam “continuă să respiri. nu uita să respiri, că o să mori”

Sincer nu-mi prea mai amintesc ce s-a mai întâmplat de aici înainte. Știu sigur că-mi ziceam că asta e cea mai importantă lecție primită în viață, și-mi spuneam ceva de genul “niciodată să nu mă mai droghez. asta să fie o lecție învățată și să nu mă mai ating în viața mea de așa ceva”
S-au mai întâmplat chestii, dar nu-mi prea mai amintesc exact ce și cum, și cum anume m-am “trezit”
Știu doar că primul lucru care l-am zis după ce m-am trezit a fost o întrebare adresată unuia de acolo care, la fel ca mine, a tras pentru prima dată.
“EU: o să mai încerci asta vreodată?
EL: NEVER EVER!
Eu: Nici eu. Să-mi bag picioarele în ăla care m-a corupt să fac asta! Nu voi mai încerca niciodată!!!”

Eh, după aia ne-am mai plimbat puțin, și după nu-știu-câte minute (tot ai pierdută noțiunea timpului chiar și după ce te-ai “trezit”) îl mai întreb odată, aceeași întrebare.
Deja rânjea la mine și zicea “da, dar ceva mai ușor“. L-am aprobat și am zis că de-abia aștept să mai încerc odată, dar ceva mai ușor.
HA! Ce chestie! Cum ți se schimbă ideile, după doar puțin timp.

În final, o chestie funny. Am fost în starea “aia” de pe la 19 până pe la 21. La ora 23:30 eram deja acasă și vorbeam cu cineva pe mess. Mă pun să scriu acest articol. Îmi dă iar un mesaj pe mess. Trecuse 5 minute, din punctul meu de vedere.
Mă uit la ceas și văd că trecuse de fapt fix 1 oră.
Deci wow, chiar și după câteva ore bune tot îți sunt “alterate” anumite chestii, cum ar fi orientarea timp-spațiu.
Mă tot uit la ceas, și pentru mine trec câteva secunde, iar când mă uit la ceas văd că trec minute bune.

——————————-

În final vreau să spun doar un singur lucru: Știu că probabil mulți dintre voi vor fuma așa ceva, dacă se răspândesc cât mai mult magazinele de genul spice-shop și ofertele.
Vreau să le spun câteva lucruri:
Dacă vor să treacă printr-o senzație plăcută de prima dată să facă ce-am făcut și eu :)) sa tragă mult și să țină mult în piept (și să tragă și shot-uri)
DAR recomandat ar fi să nu încerce niciodată așa ceva! Am zis mai sus că asta ar trebui să fie cea mai importantă lecție învățată: NICIODATĂ să nu mă mai ating de droguri de orice fel! Îți recomand și ție să faci la fel.
De ce? Pentru ca, chiar dacă mulți spun că nu dă dependență, vă spun eu că dă! Cel mai bun exemplu e ăla de mai sus: când eram drogat mi-am zis că nici pentru 100 de milioane de lei vechi n-aș mai trage un fum, și că niciodată nu voi mai încerca așa ceva. După câteva ore vorbeam cu cei cu care eram în oraș și le ziceam că sunt nerăbdător să mai trag încă unul, dar mai ușor. Deci da, dă dependență!