De multe ori incerc sa inteleg de ce “suntem asa cum suntem”. Si mai presus de asta, incerc sa inteleg de ce eu “sunt asa cum sunt”.

Sper ca aceasta afirmatie destul de vaga “suntem asa cum suntem” este inteleasa de toti.

Am vazut un video (aici: https://www.youtube.com/watch?v=AAuPp_K0F1g) in care la un moment dat s-a zis ca poporul roman este un popor tanar.

Iar aici s-a aprins beculetul la mine. Toate intrebarile mele, toate nedumeririle mele, acum au capatat un raspuns.

A compara poporul roman cu un copil raspunde la toate intrebarile.

Poza de mai jos, definitia din DEX de la cuvantul “egocentric” spune totul. Totul despre ceva “tanar”. Fie un copil, fie un popor tanar.


E greu sa cresti un copil. E foarte greu sa-l intelegi. Un copil e egocentric, se crede “centrul universului”, “buricul pamantului”. E neascultator, face numai cum vrea el. E needucat, se duce in parc si toarna nisip in capul altor copii. Se bate cu alti copii. Fura jucariile altor copii chiar din mainile lor. Arunca apa, mancare, orice unde vrea el. Plange cand vrea, urla cand vrea, face tantrum unde vrea, cand vrea. Se pune pe jos in supermarket facand un tantrum. Stabilesti ca mergeti cu avionul, iar cand ajunge la aeroport la imbarcare se pune in fund si spune ca vrea acasa. Multe si multe alte exemple.

FIX la fel e si un popor tanar. FIX la fel e si poporul roman.

In trafic ti se taie calea ca tu esti mai putin important ca celalalt. Daca si tu esti prost educat (sau ma rog, daca si tu faci parte dintr-un popor tanar, cu o cultura tanara) exista o sansa sa-i faci vreun semn, sa-l claxonezi, sa-l sicanezi in trafic. Si exista sansa sa se dea celalalt jos la tine si sa te ia la bataie. FIX ca 2 copii.

Popular se spune ca oamenii de genul sunt prost educati sau prost crescuti. E MULT mai usor sa gasesti o scuza si sa pleci mai departe, decat sa intelegi cu adevarat ce se intampla.

Toti avem joburi, toti avem alte treburi de facut, nimeni nu are timp liber sa filosofeze. Daca am filosofa mai mult am intelege ca de fapt nimeni nu e prost crescut, ci facem parte dintr-un popor tanar, si acest popor e fix la stagiul unui copil de 3 ani.

Ce-i drept, Romania exista de putin peste 100 ani. Avem doar 100 ani ca si popor. La nivel inalt, probabil 100 ani pentru un popor inseamna 1 an pentru un om.

Deci poporul roman e echivalentul unui copil de 1 an.

E la fel de neintelegator si, la prima vedere, de prost crescut.

Un copil de 1 an nu e dezvoltat inca sa se comporte in societate ca un adult.

Asa cum nici poporul roman nu e dezvoltat sa se comporte in societate “cum trebuie”.

Iar “cum trebuie” – nu am de unde sa va zic sau sa inteleg ce inseamna asta. Pentru ca sunt roman, si pentru ca educatia mea in societate e fix ca educatia unui copil de 1 an.

Si cum unii copii sunt mai linistiti iar altii sunt mai energici, asa si romanii, unii sunt mai batausi in trafic, altii sunt mai linistiti in trafic.

Nu exista roman prost crescut si roman bine crescut. Exista doar “mai linistit” si “mai energic”

Intelegand lucrurile astea, facand aceasta comparatie, sper ca-mi va oferi o pace legata de ce se intampla in jur. Sper sa pot sa-i accept pe ceilalti asa cum sunt, mai “energici”. Sper ca ma pot accepta pe mine asa cum sunt, fara sa mai pun asa multa presiune pe “de ce nu sunt si eu mai ….“.

Acum asta nu inseamna ca gata, daca suntem un popor tanar, trebuie sa ramanem la stadiul de “mai energici”. Asa cum unii copii ajung adulti “faini” iar alti copii ajung mai putin faini, asa si noi trebuie sa ne educam sa devenim oameni mai faini, dar sa intelegem si unde traim, intre ce oameni traim.

Asa cum copiii copiaza ce vad in jur (in special copiaza comportamentul altor copii din jurul lor), asa si adulti “se dau dupa cei din jur”. Concluzia e ca noi (ca indivizi) trebuie sa ne vedem de educatia noastra, sa fim mai buni, chiar daca nu avem multe exemple in jur. Iar cand indeajuns de multi vom face asta, si ceilalti se vor da dupa noi. Si asa “creste” poporul. Dar pana atunci, cel mai important e sa nu avem asteptari prea mari de la un popor tanar. Sa nu se suparam cand ni se mai toarna nisip in cap sau cand ni se fura jucariile sau cand ne trezim ca ne ia vreunul la bataie, fara ca noi sa fi facut ceva anume. Asa e cand traim intr-o natie tanara.

Si nu, sa ne mutam in afara Romaniei nu e deloc o solutie. E ca si cum ai lua un copil de 3 ani, si in loc sa-l dai la gradinita l-ai da la clasa I. Sau sa iei un copil de 6 ani sa-l dai la facultate. Locul lui nu e acolo. Nu e indeajuns de pregatit pentru asa ceva. Nu se va simti “de-acolo”.
De-aia se vorbeste de rau de noi prin Vest. Pentru ca noi avem o anumita cultura (ca sa n-o numesc educatie :) ) iar cei din Vest au alta cultura. Si se duce romanul de 2 ani intre germanul de 20 de ani si incepe sa-i toarne nisip in cap. Iar germanul vazand romanul ca avand tot 20 de ani, nu intelege de ce se comporta asa.

Hai sa ne uitam la altii, hai sa incercam sa invatam de la altii, dar hai sa stam unde ne e locul. Ca nu ne va fi bine nici noua sa traim printre ce nu intelegem, si nici lor cu noi pe cap.