Ca să nu ajungi în spitale. De azi o să am un nou motto: Numai în spital să nu ajungi!

doctor psihopatDe ce zic asta? Totul a plecat de-acum vreo două luni și puțin, de când am avut de-a face cu spitalele, într-un mod prin care nu mulți au trecut.
Și s-a încheiat acum 2-3 minute, când am văzut o fază dintr-un serial (primele 5 minute din serialul Lie To Me: Sezonul 3, Episodul 4)

Pe la sfârșitul lunii Iunie am plecat cu niște amici la mare. Pentru o noapte dormită pe plajă. Idee super, dacă ai cu cine. Anyway, dintre cei de acolo o tipă a dormit în prostie. Relevant este că între orele 7-11 a dormit pe plajă. Când e soarele incredibil de puternic (și ‘nociv’). A avut o semi-umbrelă, deci doar picioarele i-au rămas afară.
S-a ars, la propriu! Spre seară (ora ~20) când eram în gară așteptând trenul (era la ora 5 dimineața) a început să i se facă rău. FOARTE rău. Am sunat la salvare, am ajuns la spital.

De la ora ~21 când am ajuns cu ea acolo, am stat până la ora ~1 noaptea (adică în jur de 4 ore) până s-o bage. A avut arsuri de nu-știu-ce grad. Plângea, o apuca tremuratul, avea febră, etc etc. Fie, în final, pe la ora 3 noaptea i-a dat drumul. Era ok. Tot o ustura dar era mai ok, nu-i mai era rău, după nu-știu-ce i-o fi băgat în vene.

Anyway, hai să vă spun ce m-a marcat în seara aceea, de la ora 21 până la 3 noaptea (adică vreo 5 ore) cât am stat în spital în sala de așteptare.

Pregătiți-vă. Serios: pregătiți-vă că o să auziți chestii ciudate rău de tot, care vi se vor părea incredibile!

În acele 5 ore, 3 persoane au murit în fața mea și-a medicilor, foarte multe persoane au fost lăsate să aștepte între 3 și 6 ore, cu dureri incredibile (erau oameni pe lângă mine care plângeau de durere și medicii țipau la ei să-și țină gurile).
Oameni cărora li s-a agravat foarte rău situația și tot erau lăsați să aștepte, alți oameni care au plecat mai bolnavi decât au venit, oameni care erau pe-acolo cu păduchi, și erau puși departe de cei care așteptau, dar ei se plimbau de colo colo și-și împrăștiau păduchii sau ce mama lor aveau, prin toată sala.
Oameni care leșinau și de-abia atunci se alarmau doctorii. Oameni cărora le curgea sânge din ochi scoși, din degete tăiate, din picioare rupte cu oasele scoase pe-afară.

Alții începeau să țipe, asta după ce erau tratați cu spatele, la propriu (adică se duceau să întrebe când o să intre și tipele de la intrare/recepție se întorceau cu spatele și vorbeau despre filme și reviste), și gardienii (unii imenși!) veneau să facă ordine. Trăgeau de ei, îi împingeau, îi dădeau afară. După ce că le era rău mai și trăgeau de ei și-i aruncau  în stradă.
Eu am plecat de-acolo cu o răceală deoarece aveau aerul condiționat dat aproape de 0 grade, iar eu eram în pantaloni scurți (la fel ca majoritatea oamenilor). Și afară era la fel de frig.

Toți veniseră la URGENȚE. La locul unde trebuia să te trateze imediat. Și erau luați în ordinea în care au sosit, nu în ordinea “cât de gravă era problema”.

Alta chestie care m-a marcat: Era un omușor pus pe o targă, venit dintr-un accident de mașină, curgea sânge de peste tot. Din cap, din gură, din corp, etc. A fost adus de ambulanță, lăsat la intrare, și ~20 de minute a fost împins de colo-colo de către gardieni care nu aveau loc să-i scoată afară în șuturi pe bolnavii care nu mai rezistau și țipau după ajutor. După acele ~20-30 minute, vin 2 medici obosiți să-l mute. Apucă unul de un capăt, altul de alt capăt, îl mută 2 metri mai încolo, își înfig degetele în el să vadă dacă mai trăiește, când văd că mișcă îl ignoră și încep să vorbească despre un party la iarbă verde, și câtă băutură să ia, după care ies afară la o țigară, se întorc și-l mai mută 2 metri. Îl pun într-un colț să nu-l mai vadă nimeni, și îl lasă acolo să-i vină rândul. După vreo oră o asistentă îl declară mort. Vin vreo 3-4 medici în fugă, se uită la el, și pleacă.

De-aia zic: NUMAI LA SPITAL SĂ NU AJUNGI! Protejați-vă să nu ajungeți pe la urgențe că e vai și-amar de voi. La urgențe e mai rău decât dacă te-ar îngriji acasă, o persoană care nu cunoaște prea multe, dar măcar e rapidă și pune un bandaj unde trebuie și când trebuie!

Protejați-vă cât mai mult posibil și feriți-vă de URGENȚE mai rău decât de orice pe lumea asta (mai rău decât diavolul, pentru cei care cred în așa ceva!)

În Lie To Me era cam aceeași fază: era un polițist împușcat adus la spital, pus pe o targă să aștepte, și de-abia când au început aparatele alea să bipăie repede au venit medici la el. Murise deja!

Și Lightman (actorul principal din serial) se luase de o asistentă sau doctoriță și-i spusese ceva de genul: sunteți de-o veșnicie în această meserie și singurul lucru de care NU vă mai pasă deloc este să ajutați oamenii.

Și-avea dreptate. Doctorilor nu le mai pasă nici măcar de acel ciubuc / mită / ban băgat în buzunar. Oricum au deja prea mulți bani. Mai ales cei bătrâni. Și mai ales celor bătrâni, numai de salvat vieți nu le mai pasă lor. Sunt atât de ignoranți cu viața oamenilor! Au ținut de prea multe ori viața unui om în propriile mâini ca să mai însemne ceva pentru ei acum, după atâția ani.

Și mulți din cei care fac medicina în ziua de azi, următorii doctori, sunt deja sictiriți de viață, de viața lor și-a celorlalți. Rareori mai vezi pe cineva care chiar vrea să ajute. Căruia să-i placă să ajute oamenii, și să nu fie imbecil ca restul doctorilor.

Ne punem viețile în mâinile cuiva care se uită la noi ca și cum ne-am uita noi la o furnică ce apare pe chiuveta noastră și nu ne dă pace.

Dacă li s-ar face un control psihologic tuturor doctorilor și asistenților din spitale, aș avea tupeul să pariez zeci de milioane de lei că peste 80% din ei pică testul / controlul. Și-aș putea paria că cel puțin 10-20% din ei sunt psihopați.