Graficul fericirii
Din păcate nu există nici un grafic (vizual), dar există 2 vârste la care se spune (din studii: aici, aici și aici) că suntem cei mai fericiți: vârsta de 23 și de 69 de ani.
Imediat cum am văzut cele 2 vârste, mi-am și dat seama de ce.
Suntem mici, învățăm. Ne mărim, ne dau la școală. Urmează 12 ani de școală în care învățăm încontinuu, neștiind de ce. Urmează după aceea poate și o facultate: încă 4 ani. Într-un final terminăm toți cei ~16 ani de școală.
Chestia asta se întâmplă în jurul vârstei de 23 de ani.
După atâția ani de școală în care toată lumea te minte că dacă muncești mult (învățând) o să poți cuceri lumea când termini școala, cu notele și realizările tale școlare, chiar ești foarte încrezător în forțele tale.
Asta te face să te simți invincibil când termini anii ăia mulți de școală. Te face să te simți unic și cel mai tare din lume.
Te face să visezi cu ochii deschiși la job-uri de mii de euro, la afaceri de milioane de euro, și la o viață fericită ușoară și frumoasă. (sau, în cazul în care ești mai pesimist, măcar te face să visezi cu ochii deschiși că acei 16 ani de muncă (învățând) o să te ajute!)
În cazul de mai sus ai 23 de ani. Când gândești cum am spus mai sus e logic ca la acea vârstă să te simți foarte fericit.
După aceea urmează perioada REALITĂȚII.
Perioada în care te duci la interviuri și nimănui nu-i pasă de acei 16 ani de școală ai tăi, de notele tale, de așa zisele aptitudini (cică experiență) dobândite în acei 16 ani de școală, de cât de bun ești tu la matematică, de câte olimpiade cu nota 10 ai la istorie sau de implicările tale în activități precum let’s do it romania în care te duci și aduni chiștoace de prin parcuri.
Într-un final ajungi de la gândirea cum că tu poți câștiga milioane de euro, că poți ajunge miliardar în euro; la gândirea: “trebuie să încep de undeva”. Și-ți găsești un post de muncă plătit cu puțin peste 100 euro pe lună (poate puțin peste 200 euro/lună dacă ești mai norocos) în care te muncește atât de mult încât nu mai ai timp de nimic altceva.
Muncă – somn, muncă – somn, muncă – somn; weekend – un pic de relaxare (somn și mai mult, POATE ai timp și de-un suc în oraș)
Chestia asta ține zeci de ani de zile, în care e logic să nu te simți fericit.
Într-un final, după câteva decade, ajungi să te pensionezi. După aceea mai lucrezi o mică perioadă până ajungi să nu mai ai nici forță de muncă nici chef de muncă.
Atunci vin pe lume nepoții, care-s plini de entuziasm, plini de viață, și emană acea fericire în toate direcțiile.
Părinții lui sunt băgați până-n gât în perioada REALITĂȚII, deci n-au timp de acea fericire emanată de copii lor, așa că o primești tu pe toată, ceea ce te face foarte fericit.
În plus, ai și bani. Mulți bani. E logic, după o viață întreagă în care ciclul “muncă-somn-muncă-somn-weekend” s-a repetat de atât de multe ori încât erai gata să spui că ai descoperit cum arată infinitul.
Iar banii și pensionarea îți dau acea emoție de împlinire. Împlinire profesională, personală; împlinire în viață, nu știu de care, dar e vorba de sentimentul de împlinire!
Ceea ce duce la fericire.
Deci a 2-a vârstă la care chiar ești foarte fericit este în jurul a 69 de ani, când te simți împlinit alături de nepoți.
PS: Nu spun că asta e lege și exact așa se întâmplă tuturora. Doar că unora li se întâmplă aceleași chestii, doar că sunt văzute dintr-un alt unghi.
Unii chiar reușesc să facă ce și-au propus în jurul acelei prime vârste. Dar perioada între 23 – 69 ani e cu multe suișuri și coborâșuri. Chiar și ei își dau seama că nu e atât de simplu cum credeau inițial, și nivelul fericirii în timp se duce. Asta până la final, când realizează că au reușit, și au același sentiment de împlinire.
Spre exemplu: Steve Jobs:
~23 ani: A fost foarte fericit când s-a hotărât să schimbe lumea.
perioada între 23 ani și … următoarea vârstă: a muncit din greu, a suferit depresii, l-au dat afară din propria firmă înființată de el, soția a divorțat de el, etc. Zile negre!
în final: A fost foarte fericit când a observat că a reușit să schimbe major lumea!
Deci într-un final: tuturora ni se întâmplă la fel! Doar că uneori acele 2 vârste pot diferi un pic!