“N-am văzut concertul ăsta niciodată, de fapt n-am văzut nici un concert cu NW, doar părți live din concerte.

Ce pot spune după ce-am văzut acest concert în proporție de ~70%?
WOW CE VOCE!!!
Doamne cât de bine poate cânta!

Sincer îmi pare rău pentru ce-a fost NW odată și-mi pare rău că s-a ajuns la asta de la o trupă atât de bună. Îmi pare rău că membrilor trupei nu le-a păsat atât de mult de fani încat să se poată înțelege între ei. Îmi pare rău că a murit o legendă și că încă se încearcă fără succes s-o mențină vie.
Îmi pare rău că în ziua de azi nu prea mai vezi așa ceva. Nu mai vezi trupe gen Nightwish, Metallica, Abba, Queen, cântăreți gen Freddy Mercury, Elvis Presley, etc. Îmi pare rău că în ziua de azi se ascultă țigăniile alea de melodii (care de fapt sunt cântate de niște țigani. de ăia care-ți dau în cap pentru 1 țigară pe stradă!)
Îmi pare rău că în ziua de azi începe să se asculte din ce în ce mai multă muzică veche (de-aici rezultă că nu se mai face muzică bună).
Îmi pare rău că nu se mai nasc legende! Vreau o legendă! Vreau să pot spune c-am trăit într-o vreme frumoasă, într-o vreme de care să-mi pot aminti cu bucurie mai târziu, nu ca acum”
—————

După ce-am downloadat un 720p de la Nightwish – End Of An Era mi-am zis să dau puțin prin el, să nu-l fi luat degeaba. am derulat vreo 2 minute după care l-am urmărit pe tot, în proporție de ~70% (adică mai derulam prin el). La sfârșit am dat comentariul de mai sus pe trackerul de unde-l luasem.
Acum să-l continui:

Îmi pare rău că s-a ajuns aici. Știu că totul evoluează. Știu că nu stăm pe loc. Știu că trebuie să te adaptezi. Dar ce se întâmplă dacă nu-ți place “noul”? E de rău? Sau ce poți face? Ori “intri în pas cu lumea” și înveți să-ți placă “noul” ori îți menții atitudinea și …. și mai departe nu știu ce se întâmplă. M-am gândit la ce s-ar putea întâmpla, dar încă nu sunt sigur cum e mai bine.

Apropo, văzusem în acel concert, printre niște tipi și tipe cu vârstă cuprinsă între 15 și max 25 de ani un bărbat la vreo 40-50 de ani. Mă gândeam c-a venit singur și se distra în pacea lui, singur. De ce? Pentru că și-a menținut atitudinea și-a făcut toată viața ce i-a plăcut.
Mă gândesc acum, câți dintre voi v-ați duce singuri la un concert, să spunem c-ar fi și într-un alt oraș!? Dacă prietenii n-ar merge că ei preferă mai mult maneaua decăt “altceva” sau dacă partenerul de viață n-ar merge din același motiv sau altul? V-ați mai duce, singuri? Cred că foarte puțîni sunt cei care pot răspunde pozitiv. Nu spun ce-aș face eu, dar spun că-i admir foarte mult pe oamenii ăștia. Pe cei care indiferent de consecințe și împrejurări FAC CE VOR / CE LE PLACE CEL MAI MULT!

Și na, că să reintru pe drum (c-o luasem puțin pe arătură) să mai spun ceva: Îmi pare rău că eu nu pot fi unul la fel ca cel descris mai sus. Îmi pare rau că nu pot face ce vreau / ce-mi place și-mi pare rău că-mi pasă mult prea mult de ce cred alții despre mine decât ce cred eu. Îmi pare rău că-mi pierd încrederea în mine și mi-o câștigă alții. Sunt slab din acest punct de vedere. ȘI TOTUȘI, că să nu credeți că sunt vai de mama mea, alții sunt MULT mai rău decât mine. Dar eu vreau să fiu ca cel descris mai sus :)

Vreau să pot pleca la Polul Sud doar pentru că așa mi s-a făcut mie. Vreau să mă pot ridica în picioare la școală la unele ore și să le spun EXACT ce cred despre stilul de predare al unor profesori. Vreau să fiu ȘI MAI sincer decât sunt.
Vreau multe. Și-mi pare rău că nu le pot face. Îmi pare rău …