Din vorbă-n vorbă cu un prieten pe y!mess am ajuns în final la mai multe concluzii, care merită a fi puse pe blog.

Într-un fel sau altul tema e asta: Nu încerca să schimbi o persoană. Nu e neapărat vorba numai de asta dar …

Să încep cu niște mici întâmplări, și pe parcursul lor vă veți da seama probabil.

Eu dintotdeauna am fost un om căruia îi place să ajute, într-un mod mai ciudat. Dacă văd ceva rău la o persoană încerc să îi spun că nu e bine ce face și că ar trebui să schimbe acel .. obicei (să-i spunem). Nu e chiar bine dar pe moment nu-mi dau seama și mă irită la maxim să văd pe cineva greșind în nenumărate rânduri, iar eu să nu pot face nimic. De aceea îi scot în evidență chestiile negative. Uneori mai dau și sfaturi cum ar trebui corectată greșeala, alteori nu.
Anyway, de multe ori pe oameni îi supără asta. E logic să-i supere ca cineva să le scoată în evidență defectele. Dar bă! Defectele pot fi corectate. Dacă eu NU te fac de rahat atunci când îți spun asta (adică o fac între patru ochi și cât se poate de serios — NU în batjocoră!), de ce te superi??
Eu vreau să fiu de ajutor, nu să râd de tine! De ce o iei în nume de rău, în loc să-mi mulțumești? De ce nu vrei să-ți corectezi defectele, și continui cu ele? Ah, apropo, mulți găsesc pretexte: “știi, eu sunt așa pentru că .. și deoarece .. “. Sincer nu mă interesează cum ai ajuns așa, mă interesează să te schimbi!

Bun. Acum să vedem ce se poate întâmpla rău în cazurile în care încerci să ajuți oamenii în acest fel (adică să încerci să schimbi o persoană – oarecum)

Prin 2007 o discuție pe y!mess cu cineva pe care nu-l cunoșteam și cu care n-am mai vorbit niciodată. Venise în vizită la un coleg de clasă și stătea pe mess. Dăduse un mass (nu mai știu cu ce!) și marea mea greșeală a fost să-i răspund. Eu când văd pe cineva care scrie cu k/sh/tz/y în loc de i/etc pe mess încerc să le spun că nu e bine și să le dau argumente, cu scopul final de-a ajunge să scrie corect.
Eh, dintr-o discuție în alta s-a ajuns să aflu ca era nu-știu-ce mare șmecher prin cartierul unde era liceul meu. În primele zile de școală ghici ce? Am primit o bătaie de la vreo 6 inși până am căzut pe jos, si acolo au tot continuat să dea până s-au săturat, de ma dureau toate oasele și aveam urme de adidas pe frunte.
Pentru ce? Pentru ca am încercat să îi dau argumente unei persoane cum că nu e ok să scrie așa pe mess și nu e ok să vorbească în halul ăla (pt că la 2 3 mesaje mai venea o injurătură)

Am mai încercat odată să îi spun tatălui meu ca nu e ok cum crede el că mă educă, și am încercat să fiu sincer cu el. Să avem o relație de sinceritate. Știți ce s-a întâmplat? Câteva luni bune fară nici un ban de buzunar, până m-am hotărât că e incapabil să înțeleagă și am revenit la vechea relație. Acum el e bucuros de mine, eu continui să-l mint cu diverse chestii și așa suntem amândoi fericiți.

Tot acum câțiva ani cred că eram urât de majoritatea din clasă pentru chestiile astea (totuși, eram invitat pe unde se duceau, deci nu pot spune că nu mă suportau). Îmi amintesc câteva vorbe de pe atunci: “Bine mă, tu ăla perfectu’ “.
Am încercat de atâtea ori să le explic ca eu de fapt vreau să-i ajut să scape de niște obiceiuri proaste, NU să râd de ei că ei ar avea acel defect și eu nu. N-au înțeles.

S-a mai întâmplat de atâtea ori să nu fiu de acord cu cei din grupul meu (să fiu singurul contra – sună ca și cum n-aș fi avut dreptate, dar dacă dezbat una din teme o să vedeți că aveam!) și ghici ce? N-a ieșit prea bine.
Când tu ești singurul care are alte idei (sau chiar total opuse) dintr-un grup, well, nu e prea bine de tine.
Gândiți-vă la conflictul maneliști vs. rockeri. Se înjură unii pe alții mereu. Acum gândește-te că eu aș fi un manelist și aș face parte dintr-un grup de rockeri. Do you see the big picture here? :)

Aș putea continua cu asta toată noaptea dar cred că deja ați înțeles.

———————————–

În final la ce concluzie am ajuns? Că relațiile dintre oameni îs bazate pe minciună, pe falsul sentiment că tu ai avea aceeași opinie ca ceilalți, pe ignoranța față de greșelile repetate care se pot corecta ușor a celor de lângă tine, pe obligativitatea de ați schimba opinia să corespundă cu a celor de lângă tine, si .. multe altele :)

O persoană poate fi schimbată COMPLET (în rău sau în bine) depinzând incredibil de mult de cei dinprejur. De aceea de curând am lăsat-o mai moale cu chestiile astea și încep din ce în ce mai mult să fiu indiferent, să nu-mi pese. Mi-ar plăcea o lume în care toți să fim umaniști și să ne ajutăm unul pe celălalt, dar văd că nu se poate. Văd că dacă încerci să fii unul și să ajuți, îti pierzi incredibil de mult timp dedicat cuiva iar in final tot tu ai de suferit, de la caz la caz. Ori bătut pentru că te-ai oferit a face ceva bun, ori să rămâi fără bani pentru că părinții consideră că e mai bine să nu-ți știe ȘI problemele tale, ori să fii luat la mișto de prieteni doar pentru că tu nu gândești ca ei, și multe altele.