Putin despre evolutia omenirii.
Incercam sa-mi imaginez si sa compar cum e acum versus cum era acum cateva sute/mii de ani, cand inca nu existau guverne, parlament, presedinti, administratie, ministere si etc (sau cel putin nu existau ca in forma curenta).
Mai concret, ma gandeam la o anumita perioada in istoria omenirii cand s-au construit drumuri. Sau, mai precis, de ce s-au construit sau imbunatatit drumurile.
Ce-am gasit a fost in felul urmator.
La un moment dat in trecut oamenii mureau de foame, pentru ca nu aveau de mancare. Se traia pana pe la 35-40 de ani. Dupa aceea s-a descoperit porumbul si alte grane, s-a inceput cultivarea lui in masa, agricultura era in floare, oamenii nu mai mureau de foame.
Cand oamenii nu mai mureau de foame, de fericire, au inceput sa faca copii. Multi copii.
Cateva sute de ani mai tarziu s-au trezit ca iar mureau de foame, pentru ca erau prea multi, si aveau nevoie de mai multa mancare, si nu puteau transporta granele de unde se cultivau pana in comunitati rapid si in cantitati mai mari decat de obicei.
Ceva foarte interesant s-a intamplat aici. Ceva ce in ziua de azi nu se mai poate intampla, si e un lucru foarte rau ca nu se mai poate intampla.
Pe atunci nu existau joburi, oamenii nu erau obligati sa munceasca toata ziua, si aveau destul timp liber.
Avand timp liber, s-au apucat sa construiasca (sau ma rog, sa imbunatateasca) drumuri, cu scopul de-a putea transporta mai rapid si in cantitati mai mari granele. Ca sa nu moara de foame.
Si s-au pus sa largeasca drumurile, si din drumuri de pamant au inceput sa sparga pietre si sa-l pietruiasca. Dupa aceea au inceput sa construiasca utilaje mai mari, carute mai mari.
Deci evolutia noastra e bazata pe 2 lucruri:
- Frica de-a muri de foame.
- Timp mult liber investit in ajutorul comunitatii.
Si acum inapoi in prezent.
Nu mai avem niciunul din cele 2 lucruri magice, ce ne-a ajutat in trecut in evolutia noastra.
Frica de-a muri de foame nu mai exista, cel putin pentru 99% din populatie (vorbesc de moarte la propriu de foame, nu de saracie ca nu-ti permiti nu stiu ce tip de carne, dar ai bani de-o felie de paine presarata cu zahar).
Timp liber, sa fim seriosi, dupa 9 ore la munca + un caz mai extrem in care faci 2 ore pe drum (dus-intors) rezulta in 11 ore de munca, la care se adauga ba mancarea, ba nevoi fiziologice, ba gatit, si observi ca nu mai ramai decat cu cateva zeci de minute. Si alea le oferi de obicei familiei. Te joci cu copilul, te iubesti cu partenerul, si gata, somn. Si se repeta, in fiecare zi, pana imbatranim.
Teoretic, avem noroc, ca exista fel si fel de organizatii, firme, ministere, etc, ce se ocupa cu aceste lucruri: sa repare/imbunatateasca drumurile, sa creeze drumuri noi, cladiri noi, si orice altceva ce putem da vina pe cineva pentru ca nu-si face treaba.
E rau ce spun, dar e normal sa nu-si faca treaba. Pentru ca nu e treaba lor, ci a noastra. Si noi ca specie suntem lenesi, muncim pe branci doar cand suntem in pericol de-a muri (de foame, de ceva). Asa sunt si acele firme, ministere, etc. Lenese.
“Dar de ce sa muncesc eu si sa bag bani in drumuri? Ce, nu se poate deplasa din A in B comunitatea? Ce, moare cineva de foame? Ce, exista vreun pericol? Si ce daca se face 1 kilometru in 1 ora in orase, nu moare nimeni de foame, toata lumea e in siguranta, stau si eu la caldurica unde mi-e bine. Ah, imi vin bani cu traista si sunt obligat de altii sa fac ceva cu ei? Pai ce sa fac, doar nu ma apuc sa fac drumuri de nebun. Sa le dau foc? Ce naiba sa fac cu atatia bani? Eh, lasa ca ma descurc eu, mai bag la sosete, mai ascund, si zic ca am facut ceva cu ei.”
Si dupa aia venim noi, nebunii, ce ne-am inmultit ca dementii, si urlam in gura mare ca vai, nu avem conditii. Dar nici unul din noi nu realizeaza cum stau lucrurile. Si lucrurile stau ca mai sus: doar noi, in mod direct, putem face ceva.
Da, stiu, nu mai e ca pe vremuri, cand daca vroiai un drum mai bun, te duceai singur sa ti-l faci. Acum nu ai voie sa intervii asupra unui drum, ca exista un minister sau cineva care se ocupa de acel lucru, si doar el poate face ceva.
Si e de rau. E de foarte rau. Credeti-ma ca NOI avem puterea. NOI in mod direct. Doar NOI putem face ceva, doar DACA vrem. Doar ca in prezent nu mai putem, pentru ca asa am crezut noi ca “evoluam” si ca ne “civilizam” si am creat ministere in trecut, si le-am dat lor puterea de-a administra ORICE. Si nu doar le-am dat lor puterea asta, ci le-am zis sa ne si interzica noua aceste lucruri. Si noi nu mai putem face nimic acum.
Dar dupa cum noi evoluam mereu, si niciodata nu stam pe loc, probabil in viitor lucrurile se vor schimba, vor evolua. Si probabil ca vor disparea acele ministere, si va ajunge din nou in puterea noastra sa facem ce vrem, cand vrem, unde vrem.
Si ca exercitiu de gandire: Realizeaza ca in trecut ORICE vroiai sa se intample puneai mana si faceai, nu cereai. Asa ca data viitoare, in loc sa te vaiti ca pe strada ta e o groapa si dai mereu cu masina in ea, mai degraba ia niste pamant si astup-o. Da, stiu, nu e perfect, dar decat sa ceri, mai bine faci tu. Poate ca vei da un exemplu, si va face la fel si vecinul tau, si vecinul lui, si intr-o zi ce ziceam mai sus va deveni real, si vom putea din nou sa facem ce vrem. Si bine ne va mai fi.