Mi-a scris cineva într-un comentariu al articolului precedent “Cea mai bună minciună”,  că nu ar trebui să ne gândim la trecut (prea mult) pentru că oricum nu-l mai putem schimba.
Și mi-am dat seama că DES fac greșeala asta, să fiu supărat / enervat / etc pe trecut, și asta dictându-mi următoarele acțiuni din prezent și viitor (apropiat sau chiar îndepărtat).
Și de multe ori stau în stările alea muult timp, în loc să trec peste fază cu ușurință și să văd cum pot face viitorul mai bun.

Anyway, citind un articol de-al lui, mi-a venit o idee la ce-am scris mai sus. Un fel de soluție.
E valabil în principal pentru cei familiarizați ori cu matematica ori cu informatica.
Pentru cei care nu înțeleg ‘quote-ul’, cu siguranță nu vor înțelege nici după ce le explic, dar fie:
constantă = ceva ce NU SE schimbă;
variabilă = ceva ce SE schimbă

Timpul trebuie văzut în felul următor: Trecutul ca o constantă, iar viitorul ca o variabilă. O variabilă în funcție de prezent. ® mFlorin

Eu nu ‘treceam peste‘, repede, poate din cauza că nu țineam cont că trecutul este o constantă, iar viitorul e o variabilă ce se schimbă în funcție de prezent.

Mai detaliat, trecutul nu se poate schimba, iar viitorul se schimbă în funcție de prezent, adică de acțiunile care le facem în prezent (ACUM!)

Eh, interesantă (cel puțin pt mine) faza cu acea idee / quote / motto de mai sus.
Dacă privesc trecutul ca o constantă ȘTIU că n-am cum să-l schimb, iar dacă privesc viitorul ca o variabilă în funcție de prezent, știu că orice valori i-aș da prezentului, asta ar schimba viitorul, ADICĂ ceea ce fac în prezent schimbă viitorul, indiferent de constanta trecut.

Vine ceva de genul:

f(x) = y

unde f () = funcția acțiuni
x = variabila prezent
y = variabila viitor
deci f(x) = “acțiuni de x (prezent)” = funcția acțiunile_prezentului.

Explicație: Dacă schimbi x, se schimbă și y prin funcția f.
Adică: Dacă schimbi x (adică prezentul), se va schimba și y (adică viitorul), prin funcția f (adică acțiuni).
Rezultă că: Dacă schimbi prezentul, se va schimba și viitorul prin acțiunile prezentului

Exemplu matematic: f(x) = y. Dacă x=2 => y=2. Ia ‘2’ din prezent (x) și-l duce în viitor (y)

Dacă mai adăugăm și o constantă c = trecut, ne dă:
f(x)= y; y = (c * x)
Ex mat: Dacă x=2 și c=3 => c*x = 3*2 = 6 (adică y).
Adică: Luăm ‘2’ din prezent (x) și-l ducem în viitor (y), unde va fi influențat de trecut (c).

Acum să revenim. Eh, deci nu e chiar “indifedent de constanta trecut”, pentru că trecutul, chiar dacă e constant și nu-l mai putem schimba, totuși influențează viitorul, printre MULTE altele, dar vreau să înțelegeți ideea de bază deci o lăsăm așa.

Așa că orice s-ar întâmpla, NUMAI VIITORUL ȘI PREZENTUL SUNT VARIABILE, adică doar ele le mai puteți schimba. Nu are rost să te uiți la constanta ‘2’ și să vrei s-o faci ‘3’, ca nu se va întâmpla nici în ruptul capului.
Te poți uita doar la variabila ‘x’, pe care o poți face ORICE constantă vrei tu: și ‘2’ și ‘3’ și orice altceva! Ești liber să alegi ce constantă vrei tu, pe care s-o pui în locul lui x!

Constantele NU SE POT MODIFICA! Trecutul E O CONSTANTĂ!

Ești liber să faci CE VREI! Ești liber să-ți faci viitorul AȘA CUM VREI TU! Viitorul înseamnă PREZENT! Și doar viitorul e influențat de trecut, NU ȘI PREZENTUL!! Deci mereu gândește-te cum să faci să fie mai bine, nu mai băga variabila c în funcția actiuni (prezent) că-ți iese o nesimțire mare de tot și pici examenul :))
Adică nu mai gândi în trecut. Orice s-ar fi întâmplat a trecut, nu mai poți face nimic decât să schimbi viitorul, prin prezent. Oricum ai da-o, dacă ai de gând să te gândești la trecut și să nu faci nimic, n-o să se schimbe nimic!

Ahhh, ce-mi place mie când amestec matematica cu viața reală :)) Ies numai “minunății”

PS: Te întrebi care-i faza cu sesiunea? Nu ți-ai dat înca seama? :-/
Sunt în sesiune. Învăț pentru examene și numai funcții, soluții, x-și și y-ci, variabile și constante am în minte. Nu-i vina mea pentru articolele de genul ăsta. Blame the teachers!

PPS: Băi! Deci serios! Dacă aplici matematica în viața reală o să-ți fie mult mai ușor. Eu de exemplu am început să nu mai gândesc în trecut, mereu asociind trecutul cu o constantă!