Tocmai citisem un articol scris de un prieten, aici, și mi-a venit în minte o povestioară.

Într-un fel o să-i bucure pe cei religioși și probabil o să-i cam supere pe cei care merg pe calea cu știinta. Nu vreau asta. Vreau să-i fac să se gândească un pic. Daca sunteți într-adevăr interesați de știință, n-o să dați cu piciorul și vă veți gândi un pic la asta. Eu am făcut-o și sincer nu vreau să spun la ce concluzie am ajuns :D

Ok, totul a plecat de la ultimul paragraf din articolul lui, adică ăsta:

Nu cred in zei (de genul Dumnezeu sau Satana), sunt ateu prin definitie, cred doar in progresul stiintei si in explicarea fenomenelor naturi pe baza stiintei ci nu ca o forma de magie, sau putere dumnezeiasca.

Nu știu acum care-a fost legătura între ce-a zis el și ce mi-a venit mie în minte, dar na.

Ok, hai să vă spun povestioara:

Într-o zi se întâlnește popa cu un om de știință. Science-guy îl oprește și-l întreabă:
“Părinte, tu cum poți crede în cineva care e acolo sus și ne veghează pe toți, daca
n-ai văzut-o niciodată?”
Popa îi răspunde imediat:
“Dar tu cum poți crede în atom, dacă nu l-ai văzut niciodată?”

Deci.. care e legătura (asemănarea) între religie și știință? Well.. în ambele … cazuri (nu știu cum s-o spun altfel) adepții (iarași: nu știu cum s-o spun altfel) CRED în ceva/cineva pe care nu l-au văzut niciodata (și nici nu cred că-l vor vedea ;)) )

Vreau să aud păreri. Sunt sigur ca există persoane care știu că materia e formată din atomi, și pe partea cealaltă, persoane care știu că materia ne este dată de Dumnezeu. Well … cum comentați?